prospectiv, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. prospectif, /II/ prospective)
Etimologie: (fr. prospectif, /II/ prospective)
1. adj. referitor la prospectivă.
2. s. f. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc.
3. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului.