PROT-, PROTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. prot/o/-, cf. gr. protos)

1. „primul, anterior, preistoric, primitiv, simplu, inițial”.

protactiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protactinium, germ. Protaktinium)

1. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului.

protagonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. protagoniste)

1. actor care interpretează rolul principal într-un spectacol, într-un film etc.; erou, personaj principal.
2. figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor.

protal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prothalle)

1. tal verde în formă de frunză, din germinarea sporului la ferigi, care poartă anterozoizii și arhegoanele.

protamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protamine)

1. proteină bazică cu un conținut mare de aminoacizi, în celulele seminale ale peștilor.

protandrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protandrie)

1. (bot.) modalitate de hermafroditism în care anterele (organele mascule) se dezvoltă înaintea stigmatelor (organele femele care colectează polen), ceea ce evită autogamia; proterandrie.
2. (zool.) modalitate de hermafroditism în care specia este mai întâi mascul, apoi femelă, pentru a îmbunătăți eficiența reproductivă; proterandrie.
3. (antonime) protoginie, proteroginie.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.

aglutinogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglutinogène)

1. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina.

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.