Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protactinium, germ. Protaktinium)
1. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protagoniste)
1. actor care interpretează rolul principal într-un spectacol, într-un film etc.; erou, personaj principal.
2. figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mişcări, al unei teorii etc.; promotor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prothalle)
1. tal verde în formă de frunză, din germinarea sporului la ferigi, care poartă anterozoizii şi arhegoanele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protamine)
1. proteină bazică cu un conţinut mare de aminoacizi, în celulele seminale ale peştilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. protandrie)
1. (bot.) modalitate de hermafroditism în care anterele (organele mascule) se dezvoltă înaintea stigmatelor (organele femele care colectează polen), ceea ce evită autogamia; proterandrie.
2. (zool.) modalitate de hermafroditism în care specia este mai întâi mascul, apoi femelă, pentru a îmbunătăți eficiența reproductivă; proterandrie.
3. (antonime) protoginie, proteroginie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protandre)
1. (plantă, animal hermafrodit) la care organele reproducătoare mascule ajung la maturitate înaintea celor femele.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. macrospore)
1. (biol.) spor femel care dă naștere macroprotalelor; megaspor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. microprothalle)
1. (biol.) protal mascul rezultat din germinarea microsporului de pteridofită.
2. (biol.) gametofit mascul închis în pereții unui bob de polen și care produce androgameți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microspore)
1. spor mascul la unele criptogame, din care se dezvoltă microprotalele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: ( fr. planter, lat. plantare)
2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.).
3. a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare).
4. (mil.) a instala mine pe un teren.
5. a fixa cu insistență.
6. (fam.) a părăsi brusc pe cineva.
7. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. protérandrie)
1. dezvoltare a organelor reproducătoare mascule înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie.
2. maturizare a staminelor înaintea stigmatelor în cadrul aceleiași flori.
3. caracter al speciilor animale la care același individ este mai întâi mascul, apoi femelă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. protogynie)
1. (biol.) hermafroditism secvențial în care maturizarea gameților feminini o precede pe cea a gameților masculini, făcând autogamia (sau autofecundația) mai dificilă, dacă nu imposibilă; proteroginie.
2. (biologie) condiția în care un organism hermafrodit își începe viața ca femelă și apoi se transformă într-un mascul.
3. (bot.) maturizare a stigmatelor înaintea staminelor la aceeași floare.
4. (antonime) protandrie, proterandrie.