Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. protocolaire)
1. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politeţe, ceremonios.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (protocolar + -mente, cf. fr. protocolairement)
1. conform cu procesul-verbal.
2. în mod protocolar; conform protocolului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérémonieux)
1. potrivit unor reguli de politeţe exagerată; protocolar, solemn.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. familier, lat. familiaris)
1. care are un comportament liber și relaxat; prietenos.
2. care este binecunoscut, obișnuit cuiva; știut.
3. care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; nepretențios, simplu.
4. care este folosit într-un cadru foarte intim, apropiat, neprotocolar.
5. (prin ext.) lipsit de respect; ireverențios.
7. (antonime) ceremonios, protocolar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalisme)
1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formaliste)
1. (om) pătruns de formalism; protocolar.
2. (cel) care ţine mai mult la forme; birocrat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + protocolar)
1. care se desfășoară într-un cadru familiar, informal.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (protocolar + -mente, cf. fr. protocolairement)
1. conform cu procesul-verbal.
2. în mod protocolar; conform protocolului.