Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prototype, germ. Prototyp)
1. model, tipul original după care se realizează ceva.
2. (tehn.) primul exemplar dintr-un loc de produse ce urmează a fi fabricate în serie.
3. exemplar-tip, model desăvârşit.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT prototypus
2. FR prototype; type ancestrale; type du taxon
4. DE Prototypus; Urtypus; Urbildungsform
6. HU prototípus, ősalak
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prototypique, germ. prototypisch)
1. caracteristic pentru ceva sau cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)
1. (fil.) termen care exprimă esenţa tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor şi fiinţelor; forţă vitală; principiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essai)
1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul.
2. încercare; probă.
3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj.
5. (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kilogramme)
1. unitate de măsură pentru masă, egală cu 1000 g.
2. unitate fundamentală de măsură a masei, egală cu masa unui litru de apă distilată la temperatura de 4°C.
3. ~-forță = unitate de măsură a forței, având o valoare egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația pământească normală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paradigmatique)
1. adj. referitor la paradigmă; exemplar, model.
2. s. f. ansamblu de modele, de prototipuri ale unui fenomen etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)
1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim.
2. principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii.
3. caz exemplar, model, prototip, situație ideală.
4. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt.
5. ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. type, lat. typus)
1. s. n. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip.
2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc.
3. totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc.
4. caracter distinctiv, particularitate.
5. exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale.
6. s. m. f. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă.
7. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins.