Dictionar

protuberanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protubérance, lat. protuberantia)

1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură.
2. (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel.
3. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente.
 

protuberanță; bombare; umflătură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT protuberantio; protuberatio
2. FR protubérance; bombement; gonflement
3. EN protuberance; bulge; swelling
4. DE Protuberanz; Höcker; Auswuchs
5. RU вздутие; буrорок
6. HU duzzadás, kidudorodás; kidomborodás, (fel)puffadás; dudor, csomó, daganat
 

bosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bosse)

1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.).
2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență.
3. (fig.) aptitudine.
 

CERATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. keras, atos „corn”)

1. „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”.
 

elasmoteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elasmo- + -teriu)

1. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale.
 

exostoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exostose)

1. excrescență osoasă benignă, care se dezvoltă aproape de epifizele oaselor membrelor.
2. protuberanță pe ramurile sau pe trunchiul arborilor bătrâni.
 

inion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inione, gr. inion)

1. protuberanță externă a osului occipital; ceafă.
 

mamelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mamelle)

1. organ glandular care secretă laptele la mamiferele femele; același organ atrofiat, la bărbat.
2. (bot.) mică protuberanță sau excrescență în formă de negi pe pereții unor organe.