abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

agroalimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agro-alimentaire)

1. (despre produse) provenit din agricultură.

antiser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisérum)

1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.

apicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apicole)

1. care se referă la creșterea albinelor.
2. care se obține de la albine.
3. care se referă la apicultură, la extracția mierii și a cerii produse de albine, la dispozitivele folosite de apicultor.
4. provenit din albinărit, referitor la albinărit.

autohemoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohémothérapie)

1. hemoterapie din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ; autotransfuzie (2).

autolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autolithe)

1. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeași magmă inițială.