providență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. providence, lat. providentia)
Etimologie: (fr. providence, lat. providentia)
1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor.
2. atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare.
3. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva.