Rezultate principale (Pudoare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pudor, fr. pudeur)
1. sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală, castitate; pudicitate.
Rezultate secundare (Pudoare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impudeur)
1. lipsă de pudoare, de ruşine; neruşinare.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. attenter, lat. attentare)
1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.
2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décence, lat. decentia)
1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinhibition)
1. acțiunea de a (se) dezinhiba; eliberare din starea de inhibiție; dezinhibare.
2. lipsă de reținere, de pudoare, în comportament.
3. (antonime) inhibiție, inhibare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudence, lat. impudentia)
1. obrăznicie neîngrădită sau cinică care șochează, indignează; impudoare; aplomb, cinism.
2. (prin ext.) act impudent; acțiune nerușinată sau cuvânt obraznic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impudique, lat. impudicus)
1. lipsit de pudoare; neruşinat, indecent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.