Dictionar

Rezultate principale (Pudoare):

Pudoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pudor, fr. pudeur)

1. sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală, castitate; pudicitate.


Rezultate secundare (Pudoare):

Impudoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impudeur)

1. lipsă de pudoare, de ruşine; neruşinare.


Atenta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. attenter, lat. attentare)

1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.

2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.


Decenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décence, lat. decentia)

1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare.


Dezinhibiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinhibition)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; eliberare din starea de inhibiție; dezinhibare.

2. lipsă de reținere, de pudoare, în comportament.

3. (antonime) inhibiție, inhibare.


Impudenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudence, lat. impudentia)

1. obrăznicie neîngrădită sau cinică care șochează, indignează; impudoare; aplomb, cinism.

2. (prin ext.) act impudent; acțiune nerușinată sau cuvânt obraznic.


Impudic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impudique, lat. impudicus)

1. lipsit de pudoare; neruşinat, indecent.


Impudicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)

1. caracterul a ceea ce este impudic.

2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.

3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.

4. (antonime) pudicitate, pudoare.