Dictionar

pumnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. pugnale)

1. armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă.
 

pumnala

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după it. pugnalare, fr. poignarder)

1. a înjunghia sau a ucide cu ajutorul unui pumnal.
2. (figurat) a provoca durere extremă, suferință; a răni, a lovi în inimă.
 

pumnalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pumnala)

1. acțiunea de a lovi cu pumnalul, de a înjunghia; înjunghiere.
 

cachetero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sp. cachetero)

1. (tauromahie) pumnal cu care toreadorul ucide taurul în arenă.
 

harachiri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hara-kiri)

1. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku.
 

pumnala

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după it. pugnalare, fr. poignarder)

1. a înjunghia sau a ucide cu ajutorul unui pumnal.
2. (figurat) a provoca durere extremă, suferință; a răni, a lovi în inimă.
 

retiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retiarius, fr. rériaire)

1. gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său, înarmat cu platoșă.
 

sica

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sica)

1. pumnal cu lama ușor încovoiată.
 

stilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stylet)

1. pumnal cu lama triunghiulară, foarte subțire și cu vârf ascuțit.
2. mic tub de metal fin și flexibil, cu care se sondează o plagă sau se introduce un fitil într-o fistulă.
3. organ fin și ascuțit, la unele insecte.