OK
X
purificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. purificateur)
1.
adj.
care
purifică.
2.
s.
n.
epurator.
catharsis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catharsis, gr. katharsis)
1.
concept
estetic,
la
Aristotel,
pentru
a
defini
efectul
„purificator”
al
artei,
în
special
al
tragediei,
rolul
acesteia
de
a-l
elibera
pe
om
de
pasiuni
(josnice),
prin
trăirea
unui
sentiment
de
maximă
tensiune.
2.
(psihan.)
efect
terapeutic
prin
descărcarea
unei
trăiri
refulate.
cathartic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cathartique)
1.
adj.
purificator.
2.
adj.,
s.
n.
(medicament)
care
provoacă
purgație;
laxativ.
epurativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épuratif)
1.
de
natură
a
epura,
purificator.
lustral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lustral, lat. lustralis)
1.
care
servește
pentru
lustrații;
expiator,
purificator.