Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. puseyisme)
1. curent în biserica anglicană, care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice şi unele dogme ale catolicismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. puseyiste)
1. I. referitor la puseism, doctrina lui Edward Bouverie Pusey (1800- 1882), care urmărea să apropie Biserica Anglicană de religia catolică prin restabilirea anumitor ceremonii și dogme specifice acesteia din urmă.
2. II. adept al puseismului.