Dictionar

Rezultate secundare (Pustiu):

Bikinian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. bikinian)

1. din atolul Bikini.

2. (fig.) pustiu, gol, de apocalips atomic; şocant, exploziv.


Caracal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. caracal)

1. linx cu urechile negre, în Africa şi în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu.


Deşert, -artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. desertum, fr. désert)

1. s. n. (spaţiu) gol; pustiu.

2. (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară.

3. adj. (fig.) fără temei.

4. în ~ = zadarnic.


Dezolare

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezola)

1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă.

2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu.


EREMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. érémo-, cf. gr. eremos „gol, deșert”)

1. „deşert, gol, pustiu, izolat”.


Ermit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ermite)

1. religios retras într-un loc pustiu, pentru o perioadă limitată de timp sau până la moartea sa, pentru a duce o viață austeră și evlavioasă; (prin ext.) religios care trăiește în comunitate, dar izolat într-o celulă.

2. (prin analogie) persoană care trăiește singură, departe de lume.

3. (var.) eremit.