Rezultate secundare (Pustiu):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. bikinian)
2. (fig.) pustiu, gol, de apocalips atomic; şocant, exploziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. caracal)
1. linx cu urechile negre, în Africa şi în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. desertum, fr. désert)
1. s. n. (spaţiu) gol; pustiu.
2. (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezola)
1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. érémo-, cf. gr. eremos „gol, deșert”)
1. „deşert, gol, pustiu, izolat”.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ermite)
1. religios retras într-un loc pustiu, pentru o perioadă limitată de timp sau până la moartea sa, pentru a duce o viață austeră și evlavioasă; (prin ext.) religios care trăiește în comunitate, dar izolat într-o celulă.
2. (prin analogie) persoană care trăiește singură, departe de lume.