Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frugal, lat. frugalis)
1. (despre mese) din mâncare puţină şi simplă; sobru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. strict, lat. strictus)
1. care lasă foarte puțină libertate de acțiune sau interpretare; riguros, exact.
2. sobru, fără ornamente; care nu admite excepţie, abatere; (prin ext.) sever, aspru.
3. care constituie un minim.
4. care interesează, privește, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva.
5. care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau ceva.
6. (bot.) (despre organe) tare, rigid.
7. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulţimi, în care s-a definit o relaţie de ordine, comparabile şi neegale.
8. sensul ~ (al unui cuvânt) = sensul (unui cuvânt) care are cea mai mică extensiune; (prin ext.) sensul propriu (al unui cuvânt).
9. (antonime) aproximativ, extensiv, laxist, elastic.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (după fr. sous-évaluer)
1. a prețui ceva sub adevărata sa valoare; a (se) subestima.
2. a avea puțină considerație pentru ceva sau cineva.
3. (antonime) a supraevalua, a supraaprecia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. humilité, lat. humilitas)
1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilinţă.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. micșora)
1. acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare.
2. (înv.) depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare.
3. (înv.) micșurare.