Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anerythropoïèse)
1. neputinţă a măduvei oaselor de a produce eritrocite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anomie)
1. neputinţa de a evoca nume de persoane, localităţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapiter)
1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.
2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
3. (fig.) a suprima, a reduce la neputinţă principalii şefi ai unui partid, ai unei bande etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déréliction)
1. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă şi ostilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diabète)
1. boală care prin neputinţa organismului de a utiliza zahărul din alimentaţie, determinând creşterea cantităţii acestuia în sânge (hiperglicemie) şi în urină (glicozurie).