Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brycomanie)
1. (med.) stare patologică de a scrâșni din dinți; bruxism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sévère, lat. severus)
1. aspru, lipsit de blândeţe; grav.
2. exigent, pretenţios; straşnic, riguros.
4. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. sonato)
1. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit.
Parte de vorbire: vb. intr. (reg.)
Origine: (interj. romp)
1. (despre zăpadă) a scârțâi sub picioare.
2. (Banat) a scrâșni, a trosni (între dinți).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rugină + -iță)
1. (bot.) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf, ce crește în locuri umbroase; ferigă mică (3-15 cm) cu rizom scurt, cu frunze penat sectate; (reg.) feriguță, spinarea-lupului (Asplenium ruta-muraria).
2. (bot.) strașnic (Asplenium trichomanes).
3. ciupercă parazită ce distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pierde + -anie)
1. pierdere de bunuri sau de vieți omenești; moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; dezastru, prăbușire, prăpăd.
2. primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare; desperare, durere.
3. decădere, degradare (fizică și morală); desfrâu, perdiție.
4. (expr.) a duce la ~ = a face să ajungă într-o stare de degradare totală.