Dictionar

Rezultate secundare (Râncă):

Franca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. francare, germ. frankieren)

1. a plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet).

2. a timbra o scrisoare.


Brancardier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brancardier)

1. infirmier pentru ridicarea şi transportul răniţilor cu brancarda.


Comeraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commérage)

1. trăncăneală, flecăreală; bârfă, cancan.


Francamente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. francamente)

1. într-o manieră sinceră, francă, loială, fără a ascunde nimic; cu franchețe.

2. se folosește pentru a introduce o propoziție cu valoare ușor adversativă sau clarificatoare.


Francatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Frankatur)

1. francare a trimiterilor poştale.

2. mărcile şi ştampilele aplicate pe o corespondenţă.


Mecanotelie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mécanotélie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu impresiunile executate pe efecte poştale cu ajutorul maşinilor de francat, înlocuind marca poştală.


Papotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. papotage)

1. conversație goală și inutilă; vorbărie nesemnificativă.

2. (fam.) trăncăneală, flecăreală, vorbe de clacă.