Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rânji + -tură)
1. grimasă de batjocură, de răutate, de prostie etc., care descoperă dinții; rânjire, rânjet.
2. (rar) persoană care rânjește.
3. (reg.) locul dintre pod și osie unde se vâră capătul de la inima carului; crestuș.
4. (înv.) batjocură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (rânji + -tor)
1. care rânjește, care râde batjocoritor.
3. (înv.) care își bate joc (de cineva).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ricana)
1. faptul de a ricana; rânjet, rânjire.
2. râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic.