Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN river-bank
4. DE abschüssiger Ort; Schlucht
6. HU szakadék, meredély, vízmosás, suvadás
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)
1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înşela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. draper)
1. tr. a acoperi, a împodobi cu o draperie.
2. a dispune o stofă în formă de draperie.
3. a reda un veşmânt (în pictură şi sculptură).
4. (fig.) a acoperi, a camufla ceva.
5. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veşmânt larg, cu falduri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. frapper)
1. a sări în ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde.
2. a răci băuturi alcoolice cu gheaţă.
3. (tehn.) a presa după sinterizare două piese metalice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grappe)
1. inflorescenţă în formă de ciorchine.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apomagmatique)
1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarţei terestre din soluţii magmatice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aven)
1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brisure)
1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.