OK
X
adverb
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
determină
un
verb,
un
adjectiv
sau
alt
adverb,
arătând
locul,
modul,
timpul
etc.
apagogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apagogique)
1.
(log.)
care
dovedește
ceva
prin
arătarea
imposibilității
contrariului,
prin
reducere
la
absurd.
2.
raționament
~
=
raționament
în
care
demonstrăm
o
propoziție
arătând
absurditatea
propoziției
contrare;
apagogie.
3.
demonstrație
~ă
=
demonstrație
indirectă
prin
dovedirea
absurdității
contrariului;
apagogie.
articol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1.
expunere
într-o
publicație
periodică,
tratând
o
problemă
dintr-un
domeniu
oarecare.
2.
subdiviziune
a
unei
legi,
a
unui
regulament
etc.
3.
diviziune
a
unui
buget,
a
unui
plan
financiar.
4.
obiect
de
comerț.
5.
parte
de
vorbire
flexibilă,
care
însoțește
substantivul
sau
adjectivul,
cu
rolul
de
a
individualiza
obiectul
denumit.
6.
fiecare
dintre
fragmentele
diferitelor
părți
ale
corpului
crustaceelor,
insectelor
și
acarienilor.
7.
fiecare
dintre
segmentele
unui
organism
sau
organ
vegetal.
8.
(inform.)
element
logic
al
unei
înregistrări
dintr-un
fișier,
cea
mai
mică
unitate
de
informație
utilă
prelucrată
de
un
program.
autodemasca
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + demasca)
1.
a
se
demasca
singur,
arătându-și
adevărata
față.
2.
(fig.)
a-și
dezvălui
singur
caracterul,
planurile,
conduita,
etc.
3.
a
se
face
singur
cunoscut
inamicului;
a
se
trăda.
corelativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corrélatif, lat. correlativus)
1.
care
se
află
în
corelație.
2.
element
~
(și
s.
n.)
=
cuvânt
(adverb,
conjuncție
etc.)
care
intră
în
corelație
cu
un
alt
cuvânt,
care
indică
un
raport
de
reciprocitate;
corelator;
noțiuni
~e
=
noțiuni
care
conțin
note
arătând
existența
unei
anumite
legături
reciproce
între
două
obiecte
ale
gândirii.
critica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. critiquer)
1.
a
dezvălui
greșelile,
lipsurile
unei
persoane,
ale
unei
opere
etc.,
arătând
cauzele
și
indicând
mijloacele
de
îndreptare.
2.
a
arăta
cu
răutate
sau
cu
exagerare
lipsurile
sau
greșelile
cuiva.
3.
(peior.)
a
vorbi
de
rău,
a
bârfi.