Dictionar

reziduu; rămășiță

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT residuum
2. FR résidu
3. EN residue
4. DE Residuum; Rückstand; Überrest
5. RU остaток; осaдок
6. HU maradvány
 

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

brac 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. brak)

1. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie).
 

relict, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Relikt, lat. relictus)

1. adj. care s-a păstrat din trecut.
2. s. n. (biol.) soi, specie care a supraviețuit din epocile geologice.
3. rămășiță, vestigiu.
 

reminiscență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réminiscence, lat. reminiscentia)

1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut.
2. teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
3. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate.
4. rămășiță, urmă.
 

rest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)

1. ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță.
2. deșeu.
3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită.
4. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferență.
5. parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri.
 

sold

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solde)

1. diferență dintre debitul și creditul unui cont.
2. rest de plată la lichidarea unei socoteli.
3. rămășiță dintr-o marfă, care se vinde cu preț redus.