Dictionar

Rămurea, rămurică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ramură + -ea, ramură + -ică)

1. diminutiv al lui ramură; ramură mică.

2. (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).


Rămureală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rămuri + -eală)

1. ramură, sector al unei activități practice; domeniu.


Rămurică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămurea)

1. ramură mică; rămurea.


Rămurel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ramură + -el)

1. rămurea.