Dictionar

 

ahasveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ahas­ve­risch)

1. (veșnic) rătăcitor; rătăcind.
 
 
 

eratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. erratique, lat. erraticus)

1. care nu este fix; rătăcitor, neregulat.
2. bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora.
 

girovag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrovague, lat. gyrovagus)

1. călugăr rătăcitor, vagabond.