Dictionar

antigang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigang)

1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.
 

bandit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
 

brigandaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.
 

camorra

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camorra)

1. bandă de răufăcători, în Sicilia.
2. bandă de escroci; mafie.
 

captura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capturer)

1. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului.
2. a prinde un răufăcător.
3. a prinde în capcană un animal sălbatic.
 

carcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcan)

1. guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei.