Parte de vorbire: s.m.
Origine: (răspândi + -ac)
1. (depr.) persoană care preia și răspândește zvonuri cu intenții răuvoitoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răspândi)
1. acțiunea de a (se) răspândi și rezultatul ei.
2. degajare, radiație, împrăștiere.
4. întindere.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (răspântie + -aș)
1. persoană care făcea de pază la o răspântie.
2. (var.) (înv.) răspânteiaș, (înv.) răspintiaș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoptianisme)
1. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobacter)
1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alarmiste)
1. adj., s. m. f. (cel) care răspândeşte ştiri alarmante; (cel) care se alarmează repede; sperios.
2. adj. (despre ştiri) alarmant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allochorie)
1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)
1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului şi autorităţii.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androchore)
1. (despre plante) răspândit prin intermediul omului.