Dictionar

rațional, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. rationnel, lat. rationalis)

1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic.
2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte.
3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic.
4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente.
 

raționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rationalisme)

1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea.
2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe.
 

raționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rationaliste)

1. I. referitor la raționalism, propriu raționalismului.
2. bazat pe raționalism (doctrină conform căreia tot ce există poate fi explicat prin rațiunea umană).
3. care profesează raționalismul.
4. II. adept al raționalismului.
5. (antonime) antiraționalist, iraționalist.
 

raționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rationalité)

1. însușirea de a fi rațional.
 

raționaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. rationaliser)

1. a folosi metodele și procesele tehnologice cele mai eficiente; a utiliza la maximum mijloacele de producție în scopul creșterii productivității muncii și a reducerii prețului de cost.
2. a limita prin anumite restricții consumul unor produse deficitare; a raționa.
3. a transforma o expresie algebrică cu un radical într-o expresie echivalentă, fără radical.
 

raționalizator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (raţionaliza + -tor)

1. cel care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii.
 

acerofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
 

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.
 

antiintelectualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică față de tendința de folosire excesivă a abstracțiilor, a operațiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepție care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii; iraționalism.
 

antirațional, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirationnel)

1. I. care este contrar rațiunii sau care se opune principiilor rațiunii; irațional.
2. II. persoană care este împotriva rațiunii; antiraționalist.
3. (antonime) rațional, raționalist.
 

antiraționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antirationalisme)

1. concepție care neagă valoarea raționalismului.
 

antiraționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raționalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraționalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
5. (antonim) raționalist.