iradia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. irradier, lat. irradiare)

1. tr. a expune un corp acţiunii unei radiaţii.
2. (despre radiaţii) a cădea pe suprafaţa unui corp.
3. intr. a emite radiaţii de lumină, de căldură etc. în toate direcţiile.

radia 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. radier, lat. radiare)

1. intr., tr. a emite, a împrăştia radial.
2. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător.

radia 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. radier)

1. a şterge de pe o listă, a scoate din evidenţă.

radial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., germ. radial)

1. adj. care pleacă dintr-un centru ca nişte raze; radiar, radiat.
2. adj., s. m. (muşchi) al radiusului.

radial; radiar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT radialis
2. FR radial; radiaire
3. EN radial; radiar
4. DE radial; radiär; strahlig; strahlenförmig
5. RU рaдиaльный; лучевой; лучеобрaзный
6. HU sugaras, sugárszerű, sugárirányú

radialtimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioaltimètre)

1. aparat de bord care determină prin radar înălţimea de zbor a avionului.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

absorbţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

ACTIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. actin/o/-, cf. gr. aktis, -inos „rază”)

1. „rază, radiaţie”.

actinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinique)

1. (despre radiaţii) care provoacă o reacţie chimică.

actinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinisme)

1. proprietate a radiaţiilor de a avea acţiune chimică.
2. acţiunea chimică a radiaţiilor.

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.