OK
X
caravanserai
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caravansérail)
1.
(în
Orient)
han
pentru
popasul
caravanelor
(1.
ciurăi
Parte de vorbire:
vb. tr. (reg.)
Etimologie: (ciur + -ăi)
1.
I.
a
cerne
cu
sita.
2.
II.
(despre
apă,
lapte
etc.)
a
curge.
corai
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corail)
1.
(de)
culoarea
coralului1,
roșu.
divan-serai
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (tc. divan serayi)
1.
(Imperiul
Otoman)
sediul
divanului;
palat
al
consiliului
de
stat.
frai
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. frei)
1.
inv.
(fam.;
despre
oameni)
liber.
monorai
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. monorail)
1.
cale
de
rulare
cu
o
singură
șină
suspendată;
monoșină.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
aborigen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1.
I.
referitor
la
locul
unde
se
află
cineva,
originar
din
acest
loc;
băștinaș,
autohton,
indigen.
2.
II.
locuitor
originar
din
țara
în
care
locuiește.
3.
(antonime)
alogen,
străin.
absurd, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)
1.
adj.
care
contrazice
gândirea
logică,
legile
naturii,
bunul-simț.
2.
s.
n.
ceea
ce
este
absurd;
absurditate;
nonsens.
3.
prin
~
=
admițând
un
raționament
fals.
4.
(fil.)
termen
care
desemnează
ruptura
totală
dintre
om
și
mediul
său
sociocultural,
sentimentul
generat
de
trăirea
acestei
rupturi.
acredita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accréditer)
1.
a
da
autoritatea
necesară
unui
reprezentant
diplomatic
pe
lângă
un
guvern
străin;
a
împuternici.
2.
a
face
demn
de
crezare.
3.
(fin.)
a
deschide,
a
pune
la
dispoziția
cuiva
un
acreditiv.
actinomicoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. actinomycose)
1.
(med.)
infecție
cronică
cauzată
de
actinomicete,
care
afectează
oamenii
și
animalele
(bovidele)
și
se
caracterizează
prin
leziuni
cu
aspect
tumoral.
2.
boală
a
plantelor
cauzată
de
ciuperci.
3.
(sintagmă)
~a
cartofului
=
boală
a
cartofului
provocată
de
bacteria
Actynomices
scabies;
râia
cartofului.