Parte de vorbire: s.n.
Origine: (/1/ rus. raion, fr. rayon)
1. suprafață, teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru.
2. unitate teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș mare.
3. (mil.) porțiune de teren în care se dispun forțe și mijloace în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă.
4. secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. mikroraion)
1. ansamblu urbanistic: locuinţe, magazine, şcoli etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. rayonner)
2. a repartiza (mărfuri, produse) pe raioane.
3. a distribui soiurile unei specii de plante, diferenţiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (raion + -al)
1. care aparține raionului; referitor la raion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. papeterie)
1. magazin, raion într-o librărie, unde se vând caiete, creioane, hârtie etc.; articolele înseşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (raion + -al)
1. care aparține raionului; referitor la raion.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. sekţiia, fr. section, lat. sectio)
1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia.
2. compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion.
3. diviziune administrativă în cadrul unui oraș.
4. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează.
5. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. zonare)
1. împărţire a unui teritoriu în zone (de cultură, industriale, de locuit).
2. raionare.