Dictionar

decrepit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décrépit, lat. decrepitus)

1. atins de decrepitudine; ramolit, senil.
 

meningomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. méningomalacie)

1. (med.) ramoliție sau înmuiere patologică a meningelor.
 

ramolisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramolissement)

1. stare a celui ramolit: ramolire.
2. ~ cerebral = necroză a unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare.
 

senilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (seniliza)

1. care a devenit senil; ramolit.
2. fragilizat și slăbit de efectele îmbătrânirii organice.
 

laringomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. laryngomalacia)

1. (med.) înmuiere congenitală a țesuturilor laringelui (cutia vocală), de deasupra corzilor vocale; ramoliție a laringelui.