Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. raña)
1. suprafaţă de eroziune uşor înclinată, acoperită cu pietrişuri de cuarţ; glacis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)
1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + frâna)
1. a scoate din frâne, a elibera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (ecran)
1. a sustrage un anumit sistem fizic câmpurilor electrice sau magnetice exterioare, cu ajutorul unui ecran.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filigraner)
1. a lucra un obiect în filigran (1).
2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. freiner)
1. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
2. (fig.) a ţine în loc, a încetini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. frein)
1. dispozitiv adaptat la un vehicul pentru a-i micşora sau opri viteza.
2. (fig.) ceea ce opreşte, încetineşte o acţiune, un proces etc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (acido- + -trof)
1. (despre animale) care consumă hrană acidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accrochage)
1. acroşare.
2. intersecţia dintre un puţ de mină şi o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale şi ventriculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocyste)
1. membrană celulară care înconjură glanda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)
1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.