Dictionar

Rapace

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.

2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.


Carapace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. carapace)

1. înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc.

2. (fig.) înveliş protector.


Chelonieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chéloniens)

1. pl. ordin de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă.


Copepode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copépodes)

1. pl. subclasă de crustacee mici cu corpul fără carapace, care formează planctonul din apele dulci sau marine.


Crustaceu, -ee

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. crustacé, crustacés)

1. I. care formează, prezintă o crustă.

2. în formă de crustă greu de separat de substrat.

3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.

4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.

5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.

6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.

7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respiraţie branhială şi corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.

8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).


Cumacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cumaceae)

1. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, având carapacea mult umflată, cu coada subţire şi segmentele bine individualizate.


Gliptodon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glyptodon)

1. mamifer edentat fosil, de talie mare, cu o carapace dorsală, sudată coloanei vertebrale.


Limul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. limule, lat. limulus)

1. artropod marin, comestibil, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă în formă de scut şi terminată cu o coadă ca o spadă.