Dictionar

Rezultate secundare (Rare):

Abhorare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abhora)

1. acțiunea de a abhora și rezultatul ei.

2. faptul de a avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.


Adevărare

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adevăra)

1. ceea ce corespunde realității; adevăr, (înv.) adevericiune.

2. (antonime) neadevăr, falsitate.


Adulterare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adultération, engl. adulteration)

1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.


Aerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aera)

1. acțiunea de a aera; aerație.

2. introducere de aer într-un mediu lichid, granulos sau fluid.

3. răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.


Aglomerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglomera)

1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.

2. (concr.) grup compact (și numeros).

3. îngrămădire.

4. (d. un loc) suprapopulare.

5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.

6. încărcare a programului de muncă.


Aiurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiura)

1. faptul de a aiura.

2. vorbire fără sens (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență); delir.

3. visare, reverie.

4. (în forma aiurire) amețire, derutare a cuiva prin vorbe.

5. (var.) (fam.) aiurire.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Aberometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.