Rezultate secundare (Rare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abhora)
1. acțiunea de a abhora și rezultatul ei.
2. faptul de a avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adevăra)
1. ceea ce corespunde realității; adevăr, (înv.) adevericiune.
2. (antonime) neadevăr, falsitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adultération, engl. adulteration)
1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aera)
1. acțiunea de a aera; aerație.
2. introducere de aer într-un mediu lichid, granulos sau fluid.
3. răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglomera)
1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.
2. (concr.) grup compact (și numeros).
3. îngrămădire.
4. (d. un loc) suprapopulare.
5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.
6. încărcare a programului de muncă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiura)
2. vorbire fără sens (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență); delir.
4. (în forma aiurire) amețire, derutare a cuiva prin vorbe.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)
1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.