raritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. raritas)

1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun.
2. însușirea a ceea ce este rar.

literaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. littérarité)

1. calitate a unui text literar; caracter specific al unui fapt literar.

temporaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. temporarity)

1. caracterul a ceea ce este temporar, de scurtă durată; vremelnicie.

curiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curiosité, lat. curiositas)

1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit.
2. indiscreție.
3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie.

fenomen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor.
2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară.

rara avis

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (lat. rara avis, pasăre rară)

1. raritate; om scump la vedere.

frumusețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (frumos + -ețe)

1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.
2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.
3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).
4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.
5. fată drăguță sau femeie frumoasă.
6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.
7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.
8. (la pl.) (înv.) farmec.
9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.
10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.