Dictionar

Ratat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raté)

1. care a dat greş; nereuşit, neizbutit.

2. (despre oameni; şi s. m. f.) care nu a izbutit se afirme.


Ratatina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ratatiner)

1. (med.) a provoca încreţituri; a (se) încreţi, a se zbârci.

2. (fam.) a se sfriji.


Ratatinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ratatina)

1. acțiunea de a (se) ratatina și rezultatul ei; reducerea în dimensiuni și zbârcirea țesuturilor, celulelor etc. ca urmare a unor tulburări metabolice.


Ratatinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. ratatiné)

1. care este ofilit.

2. care s-a micșorat în dimensiune sau volum, care și-a pierdut mai mult sau mai puțin forma, culoarea sau consistența naturală, pe măsură ce se usucă sau îmbătrânește.

3. care se încrețește, se zbârcește de vârstă sau de boală.


Ratatui

Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (cf. fr. ratatouille)

1. mâncare formată din diverse ingrediente tăiate în bucăți și gătite împreună; preparat culinar pe bază de legume prăjite; ghiveci.


Tratat

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trattato, germ. Traktat, după fr. traité)

1. înţelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenţie, acord.

2. lucrare de specialitate care tratează problemele fundamentale ale unei discipline, arte sau ştiinţe.


Adera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.

2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.

3. (despre state) a se alătura unui tratat.

4. a fi, a se ţine lipit, strâns.


Ad referendum

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.


Aerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.

2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.

3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.


Alia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.

2. a se alătura unei idei.

3. a se înrudi prin căsătorie.

4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.


Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.


Alofan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicaţi de aluminiu hidrataţi, care măreşte plasticitatea maselor ceramice.