Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiuri + -eală)
1. vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare.
2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.
3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (buzunări + -eală)
1. acțiunea de a buzunări; buzunărire.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: ([în]chiondora + -eală)
1. față sau privire încruntată, posomorâtă.
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (dvori + -eală)
1. funcție la curtea domnească.
2. adunare, asistență alcătuită din boieri la curtea domnească.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -eală)
1. (fam.) vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acidus „acru”)
1. „acru, acreală, acid, aciditate”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ante- + calcul)
1. calcul efectuat în prealabil; antecalculaţie.