Dictionar

Rezultate principale (Realitate):

Realitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität)

1. (fil.) existenţa efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită.

2. (fil.) ceea ce există independent de subiect, care nu este produsul gândirii.

3. aspect fizic (al lucrurilor); materialitate.

4. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real.

5. manifestare concretă, conținut (al unui proces, al unui eveniment).

6. caracter stabilit sau întemeiat al ceea ce constituie o acuzație, o ipoteză.

7. caracter non-fictiv al unui personaj, al unei povești; autenticitate.

8. asemănare exactă cu modelul; realism.

9. mediul concret și material al omului.

10. suma evenimentelor sociale care constituie situația în care se află o persoană; existență, viață.

11. (prin ext.) ceea ce este considerat ca adevărat.

12. (loc. adv.) în ~ = de fapt, efectiv, în adevăr.


Rezultate secundare (Realitate):

Irealitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréalité)

1. caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce este opus realităţii.


Abstrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.

2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.


Acosmism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.


Antiroman

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiroman)

1. gen de roman care îşi propune reflecte realitatea nudă, fără semnificaţii.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Artificiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmăreşte se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.

2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.

3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.


Autentic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.

2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.