OK
X
rebut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rebut)
1.
produs
care
nu
corespunde
calitativ
condițiilor
tehnice
cerute
și
care
nu
poate
fi
utilizat
în
scopul
pentru
care
a
fost
făcut.
rebuta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. rebuter)
1.
a
respinge
(ceva)
ca
necorespunzător;
a
da
un
produs
la
rebut.
maculatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Makulatur, fr. maculature)
1.
hârtie
veche,
deșeuri
de
tipografie
și
de
legătorie,
pentru
ambalaj
sau
ca
materie
primă
pentru
fabricarea
cartonului.
2.
hârtie
prost
tipărită,
pătată,
care
se
rebutează.
3.
(fig.)
literatură,
scriere
fără
valoare.
rebuta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. rebuter)
1.
a
respinge
(ceva)
ca
necorespunzător;
a
da
un
produs
la
rebut.