Parte de vorbire: s. Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: s. Origine: (fr. rémittence)
1. remisiune (2).
2. împotrivire, rezistenţă la forţă; (p. ext.) recalcitranţă.