Dictionar

Rezultate principale (Recepție):

Recepţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réception, lat. receptio)

1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.

2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.

3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.

4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.

5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.

6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).

7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.

8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.


Rezultate secundare (Recepție):

Contrarecepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réception)

1. repetare parţială sau totală a operaţiilor de recepţie în caz de litigiu.


Precepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. praeceptio)

1. prolepsă (3).


Radiorecepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioréception)

1. recepţie a unei radiocomunicaţii.


Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Autodină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodyne)

1. montaj de radiorecepţie care foloseşte tub electronic ca detector şi oscilator.


Bruiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brouillage)

1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă.


Contrarecepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réception)

1. repetare parţială sau totală a operaţiilor de recepţie în caz de litigiu.


Detecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détection)

1. identificare a prezenţei unui semnal util într-o recepţie de unde electromagnetice.

2. punere în evidenţă a radiaţiilor nucleare dintr-un anumit mediu.


Direcţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directionnel)

1. care orientează, care arată direcţia; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.

2. (despre radio) care emite pe un fascicul puţin divergent; directiv.

3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.

4. antenă = antenă de emisie sau recepţie dotată cu directivitate.

5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.