Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyvalence)
1. însuşire a unei substanţe de a fi polivalentă; plurivalenţă.
2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. synesthésie)
1. asociație spontană între senzații de naturi diferite; percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență.
2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.
3. tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.