Dictionar

 

receptivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réceptivité)

1. însușirea de a fi receptiv.
2. predispoziție, lipsă de rezistență la anumite boli.
 
 

permeabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perméable, lat. permeabilis)

1. (despre un material) care permite trecerea prin el a unui fluid.
2. (fig.) influențabil, receptiv.
 

predispozant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prédisposant)

1. (med.) receptiv, sensibil, predispus la o boală.
 

predispoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédisposition)

1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva.
2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli.
 

receptivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réceptivité)

1. însușirea de a fi receptiv.
2. predispoziție, lipsă de rezistență la anumite boli.