rechemare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rechema)

1. acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi.
2. (înv.) acțiunea prin care se aduce înapoi cineva; revocare (a unui ambasador, a unui diplomat etc.). din postul încredințat; rapel.
3. (sintagmă) scrisoare de ~ = scrisoare prin care un diplomat este revocat din postul său și rechemat în țară.

rechemat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rechema)

1. care a fost chemat înapoi.
2. (despre miniștri, diplomați etc.) care a fost revocat din funcție.

preconștient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préconscient)

1. ansamblu de procese psihice latente, disponibile, care pot fi rechemate în conștiință oricând.

rapel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.

reamintire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reaminti)

1. acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei.
2. aducere aminte din nou; rechemare, revenire a unei amintiri; rememorare.

rechemare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rechema)

1. acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi.
2. (înv.) acțiunea prin care se aduce înapoi cineva; revocare (a unui ambasador, a unui diplomat etc.). din postul încredințat; rapel.
3. (sintagmă) scrisoare de ~ = scrisoare prin care un diplomat este revocat din postul său și rechemat în țară.