OK
X
rechizitorial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réquisitorial)
1.
cu
caracter
de
rechizitoriu,
acuzatorial.
rechizitoriu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1.
act
prin
care
un
procuror
își
sprijină
acuzarea
și
cere
condamnarea
unui
acuzat.
2.
expunere
a
procurorului
într-o
instanță
în
care
se
formulează
punctele
pe
care
se
sprijină
acuzarea.
3.
(fig.)
acuzare
gravă
și
violentă.
4.
(var.)
rechizitor,
rechizitorium.
rechizitoriu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1.
act
prin
care
un
procuror
își
sprijină
acuzarea
și
cere
condamnarea
unui
acuzat.
2.
expunere
a
procurorului
într-o
instanță
în
care
se
formulează
punctele
pe
care
se
sprijină
acuzarea.
3.
(fig.)
acuzare
gravă
și
violentă.
4.
(var.)
rechizitor,
rechizitorium.
rechizitorial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réquisitorial)
1.
cu
caracter
de
rechizitoriu,
acuzatorial.