recompensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récompenser)

1. a da o recompensă; a răsplăti.

recompensă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récompense)

1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație.
2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa.

recompensație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. récompensation)

1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei; recompensare.
2. acțiunea de a acorda o recompensă, în semn de recunoștință pentru un serviciu prestat sau pentru o acțiune care merită considerație, recunoaștere.
3. avantaj acordat cuiva pentru merite deosebite, pentru un serviciu prestat et cetera; recompensă.
4. (var.) recompensațiune, recompenzație.

recompensator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (recompensa + -tor)

1. care recompensează.
2. (var.) recompensatoriu.

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.

bonus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.

gratifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gratofier, lat. gratificare)

1. a acorda o recompensă, o favoare.
2. (fig.) a atribui cuiva ceva.

lohn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Lohn)

1. plată pentru munca prestată; salariu, leafă.
2. ceva cu care cineva poate fi recompensat pentru o realizare, efort et cetera; răsplată, recompensă.
3. contract de ~ = contractul prin care un producător, numit executant, se obligă să execute contra cost un produs la comanda unui beneficiar, numit ordonator, pe baza documentației tehnice puse la dispoziție de acesta.

premia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. praemiare, it. premiare)

1. a acorda, a decerna un bonus, un premiu, o distincție onorifică.
2. a gratifica o persoană, activitatea sa, cu un premiu, recompensă.

premiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praemium)

1. distincție, recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate.