Dictionar

record

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. record)

1. s. n. performanță constatată oficial, care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen.
2. rezultat superior celor obșinute anterior.
3. adj. care constituie un nivel superior, excepțional.
 

cifră-record

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cifră + record, după fr. chiffre record)

1. cea mai mare cifră, la o anumită dată, într-un anumit sector.
 

preț-record

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (preț + record)

1. preț foarte ridicat.
 

recorder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. recorder)

1. aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc.
 

recording

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. recording)

1. înregistrare, imprimare electromagnetică a sunetelor și a imaginilor.
 

recordman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. recordman)

1. sportiv deținător al unui record.
 

sumă-record

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sumă + record)

1. sumă extrem de mare.
 

cardiodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiodynie)

1. (med.) senzație dureroasă în regiunea precordială sau în inimă; cardialgie.
 

event 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. event)

1. (sport) probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record.
2. (hipism) pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive.
 

precordialgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précordialgie)

1. durere localizată în regiunea precordială.
 

recordman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. recordman)

1. sportiv deținător al unui record.