Dictionar

Recrea 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recréer, lat. recreare)

1. a (se) destinde, a (se) odihni; a(-şi) reface forţele.


Recrea 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recréer)

1. a crea din nou.


Recreanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréance)

1. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu.


Recreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susţinut; destindere.

2. pauză între două ore de curs în şcoli, facultăţi etc.


Recreaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. recreational)

1. care recreează; care este destinat recreației.

2. care se referă la sau care indică o activitate efectuată de plăcere, de obicei în timpul liber.


Recreativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récréatif)

1. care recreează; care destinde; recreator.

2. care distrează, care divertește; distractiv, (înv.) divertisant.

3. (antonime) plictisitor, obositor.


Destinde

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. détendre)

1. refl. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa.

2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta.

3. (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea.


Divertisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.

2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.

3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.

4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.

5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.

6. concert de estradă cu conţinut variat.

7. suită de diferite dansuri.


Kursaal

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kursaal)

1. stabiliment într-o staţiune termală, care oferă în timpul curei recrearea şi odihna în saloane de lectură şi de divertisment.

2. cazino.


Recreativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récréatif)

1. care recreează; care destinde; recreator.

2. care distrează, care divertește; distractiv, (înv.) divertisant.

3. (antonime) plictisitor, obositor.


Recreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susţinut; destindere.

2. pauză între două ore de curs în şcoli, facultăţi etc.


Recreaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. recreational)

1. care recreează; care este destinat recreației.

2. care se referă la sau care indică o activitate efectuată de plăcere, de obicei în timpul liber.