Rezultate secundare (Recunoscător):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. reconnaissant)
1. care poartă (cuiva) recunoştinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ingrat, lat. ingratus)
1. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător.
2. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. reconnaître)
1. tr. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.
3. (jur.) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe.
4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
5. a se arăta recunoscător.
6. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + mulțumi + -tor)
1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.
2. care nu dă satisfacție; nesatisfăcător.
4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.