Dictionar

Rezultate secundare (Recunoscută):

Apocrif, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)

1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.

2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.


Copiat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.

2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.

3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.

4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.


Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Faliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fallimento, germ. Falliment)

1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută.

2. (fig.) ruină, eşec total.

3. a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune.


Filială

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filiale)

1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc.

2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta.


Halucinoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hallucinose)

1. stare patologică caracterizată prin halucinaţii a căror semnificaţie este recunoscută de bolnav.