Rezultate secundare (Referent):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. référent)
1. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotaţiei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Referent, lat. referens)
1. specialist al unei instituţii care dă îndrumări şi informaţii într-un anumit domeniu; consilier, (înv.) referendar.
2. cel care face un referat; raportor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. référence)
1. funcţie prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. référentiel, engl. referential)
1. adj. care se referă la ceva; care constituie un sistem de referinţă.
2. referitor la referenţă, de referire.
3. s. n. (mat.) mulţime de elemente care formează un sistem de referinţă.
4. ansamblu de elemente legate într-un sistem.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)
1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. directivité)
1. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiaţii de a emite (recepţiona) preferenţial radiaţia în (din) anumite direcţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phraséologique)
1. care ține de frazeologie, privitor la frazeologie.
2. (lingv.) unitate ~ă = combinație stabilă de două sau mai multe cuvinte, având sens unitar și referent unic; frazem, frazeologism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. iconicity, fr. iconicité)
1. caracter de icoană (semn care seamănă cu ceea ce desemnează, cu referentul său).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. preferentialism)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. référentiel, engl. referential)
1. adj. care se referă la ceva; care constituie un sistem de referinţă.
2. referitor la referenţă, de referire.
3. s. n. (mat.) mulţime de elemente care formează un sistem de referinţă.
4. ansamblu de elemente legate într-un sistem.